Prima pagină   |   Harta site-ului   |    Flux RSS   |   Abonare la stiri prin email   |   Contacte   |   

   |   Text size:
     Română      English      Русский

 
 
 
 

 

 


Prima pagină  »  Noutăţi și evenimente  »  Etica comunicării
Cultura comunicării cu persoanele cu nevoi speciale. Limbajul și deontologia

Multe din cuvintele și frazele pe care noi le utilizăm în comunicare, de fapt reprezintă stereotipuri și sunt ofensatoare. Mesajul pe care noi îl exprimăm este strîns legat cu gîndirea noastră și cu atitudinea pe care o avem față de o persoană sau alta.

Cu părere de rău, în societatea contemporană, deseori se întrebuințează cuvinte și grade de comparație necorespunzătoare, așa cum ar fi: bolnav/sănătos, normal/anormal, invalid, daun, etc.

În cele ce urmează vă propunem unele recomandări în comunicarea cu persoanele cu dizabilități și dorim să accentuăm faptul că sunt doar niște recomandări și nu reguli (să nu credeți că persoanele cu dizabilități cer un anumit comportament special) care, să sperăm, că ne vor ajuta să contactăm mai ușor între noi.

Ca și în cazul altor categorii defavorizate, a căror drepturi se încalcă deseori, persoanele cu dizabilități sunt sensibile la cuvintele pe care le aud în adresa lor și care deseori le amintesc și mai mult de problemele pe care le au.

Ce se ascunde în spatele cuvîntului invalid? Invaliditatea nu este o diagnoză! Invaliditatea este o formă a diferenței sociale.

Invaliditatea – este un termen social și nu medicinal.

În limba română nu avem stabilită încă o terminologie corectă pentru adresarea către persoanele cu dizabilități și chiar și în rîndul persoanelor cu dizabilități există păreri controversate asupra unui termen sau altul.

Mai nou, în societatea contemporană, a apărut și este des utilizată expresia: persoane cu abilități reduse, sau persoane cu abilități limitate. Este firesc ca în acest context să apară întrebarea? Cine dintre noi deține abilități nelimitate? Orice persoană are anumite abilități, dar nu le posedă pe altele. Totodată, abilitățile limitate ale persoanelor cu dizabilități se limitează din cauza stereotipurilor din societate și a condițiilor inadecvate de trai, mai ales dacă vorbim de accesibilitate.

Astfel, care sînt termenii potriviți pentru adresare față de persoanele cu nevoi speciale?

Vă prezentăm mai jos un tabel cu cîteva sugestii:

UTILIZAȚI cuvinte și fraze care nu crează stereotipuri:

EVITAȚI cuvinte și fraze care crează stereotipuri:

Persoană cu nevoi speciale, persoane cu dizabilități

Invalid, persoană cu abilități limitate, bolnav, calic, cu defect al sănătății, orbi, surzi

 

În contextul comparației dintre o persoană cu nevoi speciale și una fără nevoi speciale:

Persoană fără nevoi speciale, persoană fără dizabilități

Normal, sănătos

Persoană care utilizează un scaun rulant.

Țintuit la pat, paralizat, năpăstuit, persoană în cărucior de invalid, imobilizat în scaun cu rotile, calic

 

Căruciorist – un termen care se utilizează în mediul persoanelor cu dizabilități

Persoană cu dizabilitate de la naștere

Defect înnăscut, invalidizare, invalid din copilărie, invaliditate înnăscută, invalid pe viață

Persoană cu dizabilitate mentală

Persoane aliniate mintal; persoane cu dereglări psihice; persoane cu devieri mintale

Copii cu dizabilități

Copii invalizi, copii cu handicap

Copii cu necesități speciale în educație

Elevi invalizi

Persoane cu dizabilitate de vedere

Chior, orb

Persoană cu dizabilitate de auz

Surd


De ce nu trebuie să utilizăm anumite cuvinte și fraze în comunicarea cu persoanele cu dizabilități?

Multe cuvinte pe care le-am enumerat în tabelul de mai sus, ca fiind cuvinte discriminatorii, chiar la prima vedere se identifică cu stereotipurile, cum ar fi: chior, surd – cuvinte pe care știm cu toții că nu e bine să le utilizăm. Însă, alte cuvinte, precum: invalid, au devenit deja obișnuite. Cu toate acestea, trebuie să ne străduim să le evităm, deoarece, aceste cuvinte se asociază pentru persoanele cu dizabilități, cu neputința de a face un lucru sau altul, îi plasează într-o categorie aparte a societății, care este marginalizată și discriminată.

Este foarte important ca atunci cînd alegem cuvintele și frazele în comunicare, să le evităm pe cele care crează stereotipuri, atît în formă negativă – ca fiind persoane care se jertfesc, cît și în sens pozitiv – ca fiind persoane eroi.

Cel mai recomandat ar fi ca să întrebăm persoanele cu nevoi speciale, cum ar fi corect să ne adresăm

Comunicarea noastră este strîns legată cu etica și deontologia. Însă chiar și atunci cînd utilizăm cuvinte și fraze corecte, riscăm să ne pomenim într-o situație jenantă, deoarece atunci cînd nu știi cum să te comporți cu o persoană mai deosebită, apare sentimentul de stres. Astfel, mai jos o să găsiți cîteva reguli de conduită cu persoanele cu dizabilități, care au fost elaborate de însăși persoanele cu nevoi speciale.

 

  1. Cînd discutați cu o persoană cu dizabilități, adresați-vă acelei persoane direct și nu însoțitorului care asistă la conversație.

Nu vorbiți despre persoana cu dizabilitate care este prezentă la discuție, la persoana a III-a, adresîndu-vă însoțitorului ei – toate întrebările și propunerile pe care le aveți, adresați-le însăși pesoanei cu dizabilitate.

2. Atunci cînd faceți cunoștință cu o persoană cu dizabilitate, este destul de natural, să-i strîngeți mîina – chiar și celor cărora le este mai greu să miște mîina, sau care utilizează o proteză.  

3. Atunci cînd vă întîlniți cu o persoană cu dizabilitate de vedere, neapărat trebuie să vă prezentați dvs. și să prezentați celelalte persoane care vă însoțesc. Dacă aveți o discuție în grup, nu uitați de fiecare dată să spuneți cui vă adresați, iar persoana care vorbește, trebuie să se prezinte. Neapărat trebuie să spuneți cu voce tare, atunci cînd părăsiți discuția sau grupul, chiar dacă o faceți pentru un timp scurt.  

4. Dacă propuneți ajutorul dvs, așteptați pînă cînd acest ajutor va fi acceptat, iar după asta întrebați ce ați putea face concret pentru a ajuta. Dacă nu ați înțeles din prima, mai întrebați o dată.

Este important: nu săriți în ajutor, dacă nu ați fost rugat să o faceți:

1) propuneți ajutorul dvs;

2) dacă propunerea dvs a fost acceptată, mai întîi întrebați ce trebuie să faceți și doar după asta acordați ajutorul necesar.

5. Adresați-vă către copiii cu dizabilități, pe nume.

6. A vă sprijini de căruciorul cuiva- înseamnă a vă sprijini de stăpînul acesteia. Căruciorul este o parte a vieții private a persoanei care îl utilizează.

7. Atunci cînd discutați cu o persoană care are dificultate de comunicare, ascultați-o cu atenție. Fiți răbdător și așteptați pînă cînd persoana va termina singură fraza. Nu o corectați și nu terminați fraza în locul persoanei. Dacă nu ați înțeles ce a vrut să spună, mai întrebați o dată.

8. Atunci cînd discutați cu o persoană utilizatoare de scaun rulant, așezați-vă în așa mod încît ochii dvs. și a interlocutorului să fie la același nivel. Astfel, o să vă fie mai comod să discutați.  

9. Ca să atrageți atenția unei persoane cu dizabilitate de auz, faceți un semn cu mîina sau bateți-l ușor pe umăr. Priviți-l drept în ochi și vorbiți clar, dar aveți în vedere că nu toate persoanele cu dizabilități de auz, pot citi mesajul pe buze. Dacă discutați cu o persoană care poate citi mesajul pe buze, așezați-vă astfel încît interlocutorul să vă poată vedea bine.

10. Nu vă frustrați dacă întîmplător ați spus: ”Ne vedem”, sau ”Ai auzit despre asta”, celor care de fapt nu pot vedea sau auzi. Chiar dacă transmiteți ceva din mîină în mîină, unei persoane care are dizablitate de vedere, nu spuneți nici într-un caz: ”Pipăie asta”, adresați-vă în mod obișnuit, utilizînd fraza: ”Vezi asta”.

- See more at: http://motivatie.md/index.php?pag=news&id=1060&rid=947&l=ro#sthash.nnM7Liq4.dpuf

Multe din cuvintele și frazele pe care noi le utilizăm în comunicare, de fapt reprezintă stereotipuri și sunt ofensatoare. Mesajul pe care noi îl exprimăm este strîns legat cu gîndirea noastră și cu atitudinea pe care o avem față de o persoană sau alta.

Cu părere de rău, în societatea contemporană, deseori se întrebuințează cuvinte și grade de comparație necorespunzătoare, așa cum ar fi: bolnav/sănătos, normal/anormal, invalid, daun, etc.

În cele ce urmează vă propunem unele recomandări în comunicarea cu persoanele cu dizabilități și dorim să accentuăm faptul că sunt doar niște recomandări și nu reguli (să nu credeți că persoanele cu dizabilități cer un anumit comportament special) care, să sperăm, că ne vor ajuta să contactăm mai ușor între noi.

Ca și în cazul altor categorii defavorizate, a căror drepturi se încalcă deseori, persoanele cu dizabilități sunt sensibile la cuvintele pe care le aud în adresa lor și care deseori le amintesc și mai mult de problemele pe care le au.

Ce se ascunde în spatele cuvîntului invalid? Invaliditatea nu este o diagnoză! Invaliditatea este o formă a diferenței sociale.

Invaliditatea – este un termen social și nu medicinal.

În limba română nu avem stabilită încă o terminologie corectă pentru adresarea către persoanele cu dizabilități și chiar și în rîndul persoanelor cu dizabilități există păreri controversate asupra unui termen sau altul.

Mai nou, în societatea contemporană, a apărut și este des utilizată expresia: persoane cu abilități reduse, sau persoane cu abilități limitate. Este firesc ca în acest context să apară întrebarea? Cine dintre noi deține abilități nelimitate? Orice persoană are anumite abilități, dar nu le posedă pe altele. Totodată, abilitățile limitate ale persoanelor cu dizabilități se limitează din cauza stereotipurilor din societate și a condițiilor inadecvate de trai, mai ales dacă vorbim de accesibilitate.

Astfel, care sînt termenii potriviți pentru adresare față de persoanele cu nevoi speciale?

Vă prezentăm mai jos un tabel cu cîteva sugestii:

UTILIZAȚI cuvinte și fraze care nu crează stereotipuri:

EVITAȚI cuvinte și fraze care crează stereotipuri:

Persoană cu nevoi speciale, persoane cu dizabilități

Invalid, persoană cu abilități limitate, bolnav, calic, cu defect al sănătății, orbi, surzi

 

În contextul comparației dintre o persoană cu nevoi speciale și una fără nevoi speciale:

Persoană fără nevoi speciale, persoană fără dizabilități

Normal, sănătos

Persoană care utilizează un scaun rulant.

Țintuit la pat, paralizat, năpăstuit, persoană în cărucior de invalid, imobilizat în scaun cu rotile, calic

 

Căruciorist – un termen care se utilizează în mediul persoanelor cu dizabilități

Persoană cu dizabilitate de la naștere

Defect înnăscut, invalidizare, invalid din copilărie, invaliditate înnăscută, invalid pe viață

Persoană cu dizabilitate mentală

Persoane aliniate mintal; persoane cu dereglări psihice; persoane cu devieri mintale

Copii cu dizabilități

Copii invalizi, copii cu handicap

Copii cu necesități speciale în educație

Elevi invalizi

Persoane cu dizabilitate de vedere

Chior, orb

Persoană cu dizabilitate de auz

Surd


De ce nu trebuie să utilizăm anumite cuvinte și fraze în comunicarea cu persoanele cu dizabilități?

Multe cuvinte pe care le-am enumerat în tabelul de mai sus, ca fiind cuvinte discriminatorii, chiar la prima vedere se identifică cu stereotipurile, cum ar fi: chior, surd – cuvinte pe care știm cu toții că nu e bine să le utilizăm. Însă, alte cuvinte, precum: invalid, au devenit deja obișnuite. Cu toate acestea, trebuie să ne străduim să le evităm, deoarece, aceste cuvinte se asociază pentru persoanele cu dizabilități, cu neputința de a face un lucru sau altul, îi plasează într-o categorie aparte a societății, care este marginalizată și discriminată.

Este foarte important ca atunci cînd alegem cuvintele și frazele în comunicare, să le evităm pe cele care crează stereotipuri, atît în formă negativă – ca fiind persoane care se jertfesc, cît și în sens pozitiv – ca fiind persoane eroi.

Cel mai recomandat ar fi ca să întrebăm persoanele cu nevoi speciale, cum ar fi corect să ne adresăm

Comunicarea noastră este strîns legată cu etica și deontologia. Însă chiar și atunci cînd utilizăm cuvinte și fraze corecte, riscăm să ne pomenim într-o situație jenantă, deoarece atunci cînd nu știi cum să te comporți cu o persoană mai deosebită, apare sentimentul de stres. Astfel, mai jos o să găsiți cîteva reguli de conduită cu persoanele cu dizabilități, care au fost elaborate de însăși persoanele cu nevoi speciale.

 

  1. Cînd discutați cu o persoană cu dizabilități, adresați-vă acelei persoane direct și nu însoțitorului care asistă la conversație.

Nu vorbiți despre persoana cu dizabilitate care este prezentă la discuție, la persoana a III-a, adresîndu-vă însoțitorului ei – toate întrebările și propunerile pe care le aveți, adresați-le însăși pesoanei cu dizabilitate.

2. Atunci cînd faceți cunoștință cu o persoană cu dizabilitate, este destul de natural, să-i strîngeți mîina – chiar și celor cărora le este mai greu să miște mîina, sau care utilizează o proteză.  

3. Atunci cînd vă întîlniți cu o persoană cu dizabilitate de vedere, neapărat trebuie să vă prezentați dvs. și să prezentați celelalte persoane care vă însoțesc. Dacă aveți o discuție în grup, nu uitați de fiecare dată să spuneți cui vă adresați, iar persoana care vorbește, trebuie să se prezinte. Neapărat trebuie să spuneți cu voce tare, atunci cînd părăsiți discuția sau grupul, chiar dacă o faceți pentru un timp scurt.  

4. Dacă propuneți ajutorul dvs, așteptați pînă cînd acest ajutor va fi acceptat, iar după asta întrebați ce ați putea face concret pentru a ajuta. Dacă nu ați înțeles din prima, mai întrebați o dată.

Este important: nu săriți în ajutor, dacă nu ați fost rugat să o faceți:

1) propuneți ajutorul dvs;

2) dacă propunerea dvs a fost acceptată, mai întîi întrebați ce trebuie să faceți și doar după asta acordați ajutorul necesar.

5. Adresați-vă către copiii cu dizabilități, pe nume.

6. A vă sprijini de căruciorul cuiva- înseamnă a vă sprijini de stăpînul acesteia. Căruciorul este o parte a vieții private a persoanei care îl utilizează.

7. Atunci cînd discutați cu o persoană care are dificultate de comunicare, ascultați-o cu atenție. Fiți răbdător și așteptați pînă cînd persoana va termina singură fraza. Nu o corectați și nu terminați fraza în locul persoanei. Dacă nu ați înțeles ce a vrut să spună, mai întrebați o dată.

8. Atunci cînd discutați cu o persoană utilizatoare de scaun rulant, așezați-vă în așa mod încît ochii dvs. și a interlocutorului să fie la același nivel. Astfel, o să vă fie mai comod să discutați.  

9. Ca să atrageți atenția unei persoane cu dizabilitate de auz, faceți un semn cu mîina sau bateți-l ușor pe umăr. Priviți-l drept în ochi și vorbiți clar, dar aveți în vedere că nu toate persoanele cu dizabilități de auz, pot citi mesajul pe buze. Dacă discutați cu o persoană care poate citi mesajul pe buze, așezați-vă astfel încît interlocutorul să vă poată vedea bine.

10. Nu vă frustrați dacă întîmplător ați spus: ”Ne vedem”, sau ”Ai auzit despre asta”, celor care de fapt nu pot vedea sau auzi. Chiar dacă transmiteți ceva din mîină în mîină, unei persoane care are dizablitate de vedere, nu spuneți nici într-un caz: ”Pipăie asta”, adresați-vă în mod obișnuit, utilizînd fraza: ”Vezi asta”.

- See more at: http://motivatie.md/index.php?pag=news&id=1060&rid=947&l=ro#sthash.nnM7Liq4.dpuf

Multe din cuvintele și frazele pe care noi le utilizăm în comunicare, de fapt reprezintă stereotipuri și sunt ofensatoare. Mesajul pe care noi îl exprimăm este strîns legat cu gîndirea noastră și cu atitudinea pe care o avem față de o persoană sau alta.

Cu părere de rău, în societatea contemporană, deseori se întrebuințează cuvinte și grade de comparație necorespunzătoare, așa cum ar fi: bolnav/sănătos, normal/anormal, invalid, daun, etc.

În cele ce urmează vă propunem unele recomandări în comunicarea cu persoanele cu dizabilități și dorim să accentuăm faptul că sunt doar niște recomandări și nu reguli (să nu credeți că persoanele cu dizabilități cer un anumit comportament special) care, să sperăm, că ne vor ajuta să contactăm mai ușor între noi.

Ca și în cazul altor categorii defavorizate, a căror drepturi se încalcă deseori, persoanele cu dizabilități sunt sensibile la cuvintele pe care le aud în adresa lor și care deseori le amintesc și mai mult de problemele pe care le au.

Ce se ascunde în spatele cuvîntului invalid? Invaliditatea nu este o diagnoză! Invaliditatea este o formă a diferenței sociale.

Invaliditatea – este un termen social și nu medicinal.

În limba română nu avem stabilită încă o terminologie corectă pentru adresarea către persoanele cu dizabilități și chiar și în rîndul persoanelor cu dizabilități există păreri controversate asupra unui termen sau altul.

Mai nou, în societatea contemporană, a apărut și este des utilizată expresia: persoane cu abilități reduse, sau persoane cu abilități limitate. Este firesc ca în acest context să apară întrebarea? Cine dintre noi deține abilități nelimitate? Orice persoană are anumite abilități, dar nu le posedă pe altele. Totodată, abilitățile limitate ale persoanelor cu dizabilități se limitează din cauza stereotipurilor din societate și a condițiilor inadecvate de trai, mai ales dacă vorbim de accesibilitate.

Astfel, care sînt termenii potriviți pentru adresare față de persoanele cu nevoi speciale?

Vă prezentăm mai jos un tabel cu cîteva sugestii:

UTILIZAȚI cuvinte și fraze care nu crează stereotipuri:

EVITAȚI cuvinte și fraze care crează stereotipuri:

Persoană cu nevoi speciale, persoane cu dizabilități

Invalid, persoană cu abilități limitate, bolnav, calic, cu defect al sănătății, orbi, surzi

 

În contextul comparației dintre o persoană cu nevoi speciale și una fără nevoi speciale:

Persoană fără nevoi speciale, persoană fără dizabilități

Normal, sănătos

Persoană care utilizează un scaun rulant.

Țintuit la pat, paralizat, năpăstuit, persoană în cărucior de invalid, imobilizat în scaun cu rotile, calic

 

Căruciorist – un termen care se utilizează în mediul persoanelor cu dizabilități

Persoană cu dizabilitate de la naștere

Defect înnăscut, invalidizare, invalid din copilărie, invaliditate înnăscută, invalid pe viață

Persoană cu dizabilitate mentală

Persoane aliniate mintal; persoane cu dereglări psihice; persoane cu devieri mintale

Copii cu dizabilități

Copii invalizi, copii cu handicap

Copii cu necesități speciale în educație

Elevi invalizi

Persoane cu dizabilitate de vedere

Chior, orb

Persoană cu dizabilitate de auz

Surd


De ce nu trebuie să utilizăm anumite cuvinte și fraze în comunicarea cu persoanele cu dizabilități?

Multe cuvinte pe care le-am enumerat în tabelul de mai sus, ca fiind cuvinte discriminatorii, chiar la prima vedere se identifică cu stereotipurile, cum ar fi: chior, surd – cuvinte pe care știm cu toții că nu e bine să le utilizăm. Însă, alte cuvinte, precum: invalid, au devenit deja obișnuite. Cu toate acestea, trebuie să ne străduim să le evităm, deoarece, aceste cuvinte se asociază pentru persoanele cu dizabilități, cu neputința de a face un lucru sau altul, îi plasează într-o categorie aparte a societății, care este marginalizată și discriminată.

Este foarte important ca atunci cînd alegem cuvintele și frazele în comunicare, să le evităm pe cele care crează stereotipuri, atît în formă negativă – ca fiind persoane care se jertfesc, cît și în sens pozitiv – ca fiind persoane eroi.

Cel mai recomandat ar fi ca să întrebăm persoanele cu nevoi speciale, cum ar fi corect să ne adresăm

Comunicarea noastră este strîns legată cu etica și deontologia. Însă chiar și atunci cînd utilizăm cuvinte și fraze corecte, riscăm să ne pomenim într-o situație jenantă, deoarece atunci cînd nu știi cum să te comporți cu o persoană mai deosebită, apare sentimentul de stres. Astfel, mai jos o să găsiți cîteva reguli de conduită cu persoanele cu dizabilități, care au fost elaborate de însăși persoanele cu nevoi speciale.

  1. Cînd discutați cu o persoană cu dizabilități, adresați-vă acelei persoane direct și nu însoțitorului care asistă la conversație.

Nu vorbiți despre persoana cu dizabilitate care este prezentă la discuție, la persoana a III-a, adresîndu-vă însoțitorului ei – toate întrebările și propunerile pe care le aveți, adresați-le însăși pesoanei cu dizabilitate.

2. Atunci cînd faceți cunoștință cu o persoană cu dizabilitate, este destul de natural, să-i strîngeți mîina – chiar și celor cărora le este mai greu să miște mîina, sau care utilizează o proteză.  

3. Atunci cînd vă întîlniți cu o persoană cu dizabilitate de vedere, neapărat trebuie să vă prezentați dvs. și să prezentați celelalte persoane care vă însoțesc. Dacă aveți o discuție în grup, nu uitați de fiecare dată să spuneți cui vă adresați, iar persoana care vorbește, trebuie să se prezinte. Neapărat trebuie să spuneți cu voce tare, atunci cînd părăsiți discuția sau grupul, chiar dacă o faceți pentru un timp scurt.  

4. Dacă propuneți ajutorul dvs, așteptați pînă cînd acest ajutor va fi acceptat, iar după asta întrebați ce ați putea face concret pentru a ajuta. Dacă nu ați înțeles din prima, mai întrebați o dată.

Este important: nu săriți în ajutor, dacă nu ați fost rugat să o faceți:

1) propuneți ajutorul dvs;

2) dacă propunerea dvs a fost acceptată, mai întîi întrebați ce trebuie să faceți și doar după asta acordați ajutorul necesar.

5. Adresați-vă către copiii cu dizabilități, pe nume.

6. A vă sprijini de căruciorul cuiva- înseamnă a vă sprijini de stăpînul acesteia. Căruciorul este o parte a vieții private a persoanei care îl utilizează.

7. Atunci cînd discutați cu o persoană care are dificultate de comunicare, ascultați-o cu atenție. Fiți răbdător și așteptați pînă cînd persoana va termina singură fraza. Nu o corectați și nu terminați fraza în locul persoanei. Dacă nu ați înțeles ce a vrut să spună, mai întrebați o dată.

8. Atunci cînd discutați cu o persoană utilizatoare de scaun rulant, așezați-vă în așa mod încît ochii dvs. și a interlocutorului să fie la același nivel. Astfel, o să vă fie mai comod să discutați.  

9. Ca să atrageți atenția unei persoane cu dizabilitate de auz, faceți un semn cu mîina sau bateți-l ușor pe umăr. Priviți-l drept în ochi și vorbiți clar, dar aveți în vedere că nu toate persoanele cu dizabilități de auz, pot citi mesajul pe buze. Dacă discutați cu o persoană care poate citi mesajul pe buze, așezați-vă astfel încît interlocutorul să vă poată vedea bine.

10. Nu vă frustrați dacă întîmplător ați spus: ”Ne vedem”, sau ”Ai auzit despre asta”, celor care de fapt nu pot vedea sau auzi. Chiar dacă transmiteți ceva din mîină în mîină, unei persoane care are dizablitate de vedere, nu spuneți nici într-un caz: ”Pipăie asta”, adresați-vă în mod obișnuit, utilizînd fraza: ”Vezi asta”.



Prima pagină  »  Noutăţi și evenimente  »  Etica comunicării

SUPORT IN ANGAJARE

 

HARTA ACCESIBILITĂȚII

 

CONTĂM PE SPRIJINUL ȘI IMPLICAREA DVS.

Crearea acestei rubrici are drept scop facilitarea angajării în câmpul muncii a persoanelor

cu dizabilități precum și recrutarea acestora de către potențialii angajatori.

Harta conține informații despre clădirile accesibile și neaccesibile din Republica Moldova. Pentru a afla mai multă informație, accesați rubrica Despre. Harta este modificată prin introducerea informației noi colectate de la cetățeni. Contăm pe implicarea DVS! Persoanele care primesc suport din partea Asociației nu achită pentru serviciile prestate. Deseori nu avem resursele financiare necesare penru a acoperi numărul mare de persoane care ni se adresează.
Citeşte mai mult... Citeşte mai mult... Citeşte mai mult...

 


Aceast web site a fost renovat grație suportului financiar acordat din partea Reprezentanței SOIR Moldova (the Swedish Organization for Individual Relief,) cu fonduri de la Sida și SMC (Consiliul Misiunii Suedeze).
SOIR/Sida/SMC nu împărtășește neapărat punctele de vedere și opiniile prezentate aici. Responsabilitatea aparține exclusiv autorilor.

© 2017 Asociația "MOTIVAȚIE" din Moldova   |   Site elaborat de WebDesign.MD
Total vizitatori unici: 131668 | Total ieri: 239 | Total azi: 188
PAGINA ÎN SUS