Astăzi, în întreaga lume este marcată Ziua Internațională a Persoanelor cu Dizabilități.

Ne-am obișnuit să marcăm zile mondiale, profesionale, internaționale sau naționale, dar constatăm cu regret că încă nu am învățat să ocolim fenomene ca discriminarea, stigmatizarea, excluziunea socială ș.a. De cele mai multe ori, a fi persoană cu handicap echivalează cu experienţa izolării și a vulnerabilităţii.

În acest sens, dizabilitatea apare ca o problemă de drepturi umane, ce implică lupta pentru alegere, justiţie socială şi participare. De-a lungul anilor statul a venit cu mai multe prestații și servicii sociale în scopul incluziunii sociale, creșterii calității vieții, respectării drepturilor. Totuși, el nu va putea niciodată înlocui latura umană, suportul moral, deschiderea și spiritul de înțelegere de care trebuie să dea dovadă fiecare dintre noi.

Mai sunt, de asemenea, multe lucruri pe care și noi, cei care reprezentăm instituții sau autorități, ar trebui să le facem în continuare și sper că în viitor vom da dovadă de și mai multă solidaritate. Dar dincolo de aceste măsuri, aș vrea să transmit un gând bun, de susținere tuturor persoanelor cu dizabilități, să le doresc tărie de caracter, sănătate, speranță și încredere în propriile forțe.