Publicații

Aliona Roșca despre dedicație, empatie și incluziune: „Fiecare copil merită șanse egale la studii”

Aliona Roșca, profesoară de geografie și educație tehnologică la Liceul Teoretic „Mihai Eminescu” din orașul Leova, reprezintă un exemplu viu al pasiunii și devotamentului pentru misiunea de a educa elevi conștienți și empatici față de colegii lor. În perioada în care a activat în calitate de cadru didactic de sprijin (2016-2018), a reușit să aducă lumină și speranță în viața discipolilor săi, promovând incluziunea elevilor cu dizabilități și cerințe educaționale speciale, demonstrând astfel că fiecare copil merită șanse egale la studii și dezvoltare.

Pasiunea și empatia, aceste calități definitorii ale Alionei, se reflectă în modul în care s-a implicat în sprijinirea elevilor cu dizabilități și a facilitat crearea unui mediu școlar mai incluziv și deschis. În acest interviu, ne împărtășește experiențele, provocările și speranțele sale pentru educația incluzivă din Moldova.

Cum a început totul? Ce v-a motivat să vă dedicați acestei misiuni?

De când am ales să devin profesoară, am simțit o dragoste profundă pentru geografie și pentru copii. În anii de activitate în liceu, am avut ocazia să lucrez cu elevi cu nevoi speciale diverse. La acea vreme, am realizat cât de important este ca fiecare copil, indiferent de provocările dizabilității, să se simtă valorificat și integrat. Dorința mea de a face diferența a fost alimentată de convingerea că pot contribui la dezvoltarea copiilor cu necesități speciale și că nu sunt singuri în lupta lor pentru depășirea limitelor.

Aliona a fost una dintre cei 152 de profesori din școlile unde sunt integrați elevi cu nevoi speciale din raioanele Căușeni, Chișinău, Leova, Șoldănești și Fălești, care au participat la șapte sesiuni de informare.

Ce impresie v-a lăsat sesiunea de informare, organizată de echipa MOTIVAȚIEI?

În cadrul sesiunii interactive, am avut oportunitatea să mă familiarizez cu conceptele de bază despre dizabilitate și să conștientizez mai profund modul în care pot și trebuie să interacționez cu elevii cu nevoi speciale. Discuțiile libere și exercițiile practice m-au motivat să abordez cu sensibilitate și respect subiecte delicate, precum acceptarea diversității. Aceste experiențe m-au ajutat să fiu mai informată și mai conștientă în domeniul dizabilității.

Care credeți că sunt cele mai mari provocări în procesul de integrare a elevilor cu dizabilități la studii în Republica Moldova?

Numărul mare de elevi în clasele unde sunt integrați copii cu cerințe educaționale speciale. Acest aspect îngreunează munca profesorilor, care au dificultăți în a dedica timpul necesar fiecărui elev. Consider că dacă numărul total de elevi ar fi limitat la maximum 20 de copii pe clasă, rezultatele și experiența de învățare ar fi mult îmbunătățite, atât pentru elevi, cât și pentru cadrele didactice. De asemenea, colaborarea strânsă între profesori, cadrele didactice de sprijin, părinți și specialiști este esențială pentru crearea unui mediu optim de dezvoltare a copiilor.

Ce înseamnă pentru dumneavoastră incluziunea în școală?

Crearea unui mediu în care fiecare copil se simte acceptat, susținut și înțeles. Este despre a recunoaște potențialul fiecărui elev și a-l ajuta să-l valorifice, dezvoltând nu doar abilități academice, ci și sociale și emoționale. Educația incluzivă începe de acasă, în comportamentul părinților, și se extinde în toate aspectele vieții școlare. Doar prin acumularea anumitor abilități și deprinderi, acești copii pot ulterior să se integreze cu succes în mediul educațional, cu sprijinul cadrelor didactice și al colegilor.

Ați avut experiențe personale legate de integrarea copiilor cu deficiențe?

Da, am avut ocazia să lucrez cu un băiat cu deficiențe de auz, care, la intrarea în școală, cunoștea doar șapte litere, deși avea vârsta unui elev de clasa a IV-a. La început, a fost o provocare pentru profesori să îl integreze, fiind nevoie de adaptarea metodelor de predare și ajustarea informației la forma vizuală. În primele etape, am discutat cu părinții lui pentru a-i convinge să continue frecventarea școlii. Înțelegeam că, deși starea lui de sănătate s-a agravat, el dorea să fie între semenii lui. Colegii săi au fost foarte receptivi, l-au acceptat din prima și au legat prietenii. Băiatul a făcut progrese rapide în învățarea noilor informații și pronunțarea literelor. După examenele de absolvire a clasei a IX-a a urmat o specializare la școala profesională în domeniul culinar. Aceasta reprezintă o dovadă clară că, cu sprijin adecvat, copiii cu dizabilități pot obține rezultate frumoase.

Ce vă motivează să continuați să lucrați în domeniul educației?

Mi-am făcut studiile în liceul în care activez acum ca profesoară. Când starea mea de sănătate s-a înrăutățit și nu am putut frecventa școala în clasa a XI-a, profesorii veneau la mine acasă o dată pe săptămână. Deși am o dizabilitate fizică, aceasta nu m-a împiedicat să mă realizez profesional. Dragostea pentru geografie și pentru muncă cu copiii m-a motivat mereu să continui. Experiența mea m-a învățat că, indiferent de provocări, dedicarea și iubirea pentru ceea ce faci pot depăși orice obstacol.

Cum percepeți rolul profesorului în procesul de incluziune a elevilor cu nevoi speciale?

Chiar dacă lucrează cu copii cu diferite nevoi, inclusiv cu dizabilități și cerințe educaționale speciale, cred că un pedagog bun nu face diferențe între elevi. Dacă un copil are nevoie de suport, profesorul poate interveni în mod privat, fără a-l evidenția în fața colegilor. Aceasta este o regulă esențială pentru a păstra demnitatea și încrederea în sine a fiecărui elev. De asemenea, socializarea are o importanță majoră, mai ales pentru cei care nu prind ritmul învățării la fel de rapid. Ei leagă prietenii și se acceptă mai ușor atunci când învață împreună, începând cu clasa întâi. Mult depinde și de valorile și atitudinile transmise de părinți, care joacă un rol crucial în dezvoltarea socială a copiilor.

Ce proiecte sau activități ați desfășurat în liceu pentru promovarea incluziunii?

La liceul nostru, organizăm activități extrașcolare și programe de voluntariat dedicate promovării incluziunii. Elevii cu abilități depline se implică ca voluntari la Centrul de resurse, socializează și ajută copiii cu nevoi speciale la teme. De asemenea, cadrele didactice de sprijin participă la schimburi de experiență internaționale pentru a implementa cele mai bune practici din domeniul educației incluzive în liceul nostru. Toate aceste inițiative contribuie la crearea unui mediu școlar deschis și tolerant.

Pentru final, ce mesaj ați dori să transmiteți cadrelor didactice și părinților?

Fiecare copil are nevoie de iubire, răbdare și înțelegere. Incluziunea începe cu noi, educatorii și părinții, și trebuie să fie o valoare comună. Cu sprijinul adecvat și cu o mentalitate deschisă, putem construi împreună un sistem educațional în care toți elevii se simt valorizați și au șanse egale de a-și împlini visele.

Aliona Roșca rămâne un exemplu de dedicare și iubire pentru profesie, demonstrând că, prin empatie, inovație și colaborare, se pot crea școli incluzive, unde fiecare elev are șansa de a-și atinge potențialul maxim. Rolul profesorului nu este doar de a transmite informații, ci de a fi mentor, susținător și un model de acceptare și empatie.

Acest proiect „Toți diferiți, dar egali în drepturi" a fost realizat cu sprijinul Guvernului Elveției. Conținutul acestuia nu reflectă neapărat punctul de vedere al donatorului.