Liubovi, refugiată din Ucraina: „Războiul din Ucraina ne-a unit ca oameni, ne-a solidarizat și ne-a făcut mai puternici”
Mă numesc Liubovi, am 64 ani. Am venit în Moldova din regiunea Donețk în aprilie anul trecut împreună cu fiica, nepotul și o pisică. Am statut de protecție temporară în Republica Moldova. Am aflat de Asociația „MOTIVAȚIE” din Moldova când frecventam clubul pentru femei refugiate din Ucraina. La moment, închiriez un apartament în Băcioi. Deseori, merg în vizită la fiica mea, care locuiește în Dobruja și o ajut în gospodărie. În septembrie anul curent am ieșit la pensia de vârstă. Timp de 45 ani am predat elevilor și studenților cultura fizică la școală și colegiu.
Cum ați luat decizia să veniți în Republica Moldova?
Când eram acasă în Ucraina, în fiecare zi auzeam sirene. La un moment dat am decis să mergem la gară, ca să plecăm în Moldova. Gara a fost bombardată cu 2 ore înainte. Atunci au murit peste 60 de oameni, inclusiv fiica unui bun prieten de-al meu. Am scăpat cu viața ca prin urechile acului. În RM m-am stabilit cu traiul în Băcioi, fiindcă rudele mele aveau acolo un bun cunoscut, care ne-a întâmpinat și ne-a dus în siguranță.
De ce suport ați beneficiat din partea Asociației „MOTIVAȚIE” din Moldova?
La MOTIVAȚIE am primit pachet cu produse alimentare și igienă de primă necesitate. Am beneficiat, de asemenea, și de medicamente. Am gradul doi de dizabilitate, ca urmare o problemelor oncologice. Am și diabet zaharat.
Cum vă simțiți în Moldova?
Sunt foarte recunoscătoare Moldovei, care s-a implicat activ în oferirea suportului și a sprijinit activ cetățenii din Ucraina. Oamenii aici sunt deschiși și plini de bunăvoință, căci ne-au ajutat în momentele mai grele. De fiecare dată când am beneficiat de suport umanitar în Moldova, tot timpul ajutam și alți oameni vulnerabili din Moldova, inclusiv vecinii mei. Înțeleg foarte bine faptul că războiul din Ucraina a afectat nu doar pe noi, dar și cetățenii Republicii Moldova, care au suferit și ei de criza umanitară.
Cum ați descoperit pasiunea pentru hand-made?
Fiica mea este pasionată de lucruri făcute manual. De Ziua Independenței Ucrainei, care se marchează anual pe 24 august, am confecționat manual o inimă, folosind culorile drapelului ucrainean. La Chișinău frecventez un Centru de refugiați, care organizează pentru noi diverse activități, împărțite pe vârste și interese. În cadrul clubului pentru femei am fost la activități de socializare, psihologice, am participat la jocuri interactive și excursii în Chișinău pentru a descoperi diferite locuri interesante. Inclusiv, îmi place când ne întâlnim pentru confecționarea lucrărilor hand-made, unde ne adunăm la o vorbă bună și confecționăm lucruri frumoase. În grupul nostru avem și un bărbat, lucrările căruia de multe ori ne întrec după dibăcie. Lucrul manual ne ajută să ne eliberăm gândurile, uneori cântăm împreună. Cred că astfel de șezători sunt binevenite pentru noi refugiații, fiindcă ne socializăm, ne susținem, ne păstrăm integritatea ca popor și spiritul pozitiv.
Marcați și sărbătorile naționale ale RM?
În cadrul clubului nostru marcăm nu doar sărbătorile tradiționale din Ucraina, dar și cele din Moldova. De exemplu, de ziua limbii române am făcut împreună cu fetele o hartă a Moldovei din flori confecționate manual. În paralel, am aflat detalii interesante despre istoria limbii române.
Cum vă simțiți în Moldova?
Îmi place foarte mult Chișinăul, e plin de parcuri mari și frumoase, pline de verdeață. Aceste plimbări ne ajută foarte mult psihologic, natura ne ajută să ne regăsim echilibrul emoțional. Războiul din Ucraina ne-a unit ca oameni, ne-a solidarizat și ne-a făcut mai puternici, dar nu doresc ca poporul moldovean să repete calea Ucrainei.
Interviul este realizat în cadrul programului „Războiul din Ucraina: Răspuns și recuperare incluzivă la inițiativa organizațiilor persoanelor cu dizabilități (Faza 2)”, cu asistența financiară a partenerului de finanțare CBM și Fondului European al Dizabilității.
