Nadejda: „Am învățat să văd lumea altfel decât cu ochii”
Dacă ești așezat/ă, închide ochii pentru 5 minute și imaginează-ți cum arată spațiul în care te afli acum, unde exact se află lucrurile de care ai nevoie și cum le-ai folosi zilnic, fără să le poți vreodată vedea. Este bine ştiut faptul că persoanele nevăzătoare au un simț tactil foarte dezvoltat și au un auz bun, care îi ajută să vadă ceea ce cu ochii nu pot vedea. Sigur că într-o lume în care pot apărea în cale diferite obstacole și greutăți, să fii nevăzător poate părea ceva imposibil pentru cei care dețin acest dar și se bucură de ceea ce pot cuprinde cu ochii. Puțini oameni însă își pot imagina cu adevărat cu ce bariere și provocări se confruntă o persoană nevăzătoare, care își trăiește viața fără a putea să vadă fața celor dragi.
Nadejda Volcova are dizabilitate de vedere de gradul I. Are 37 ani și este originară din Odesa. Nadejda este o fire puternică, care a demonstrat prin propriul exemplu că a fi nevăzătoare nu înseamnă să fii sortită izolării și tristeţii. Femeia s-a confruntat cu numeroase dificultăți legate de accesibilitatea infrastructurală, informațională și stereotipurile sociale, atât de des răspândite în societate față de persoanele cu dizabilități. Cu toate acestea, ea nu a disperat, dar a devenit mai puternică și mai încrezută în forțele proprii. Ea a învățat să vadă lumea altfel decât cu ochii și să se bucure de fiecare experiență.
În Republica Moldova ea a venit în 2022. În prezent, se află în mun. Chișinău la un centru de cazare temporar pentru refugiați, unde locuiește în mod independent. În Moldova și-a făcut statut de protecție temporară.
Nadejda, ce suport ați primit din partea Asociației „MOTIVAȚIE” din Moldova?
Am primit produse alimentare și de igienă. De asemenea, echipa MOTIVAȚIEI mi-a oferit bastonul alb atât de necesar pentru deplasarea mea prin oraș. Fără acest baston ieșirea mea în oraș de una singură într-un loc necunoscut ar fi imposibilă și aș spune chiar periculoasă, fiindcă bastonul meu din Ucraina era deja vechi și uzat. Mulțumesc din suflet MOTIVAȚIEI pentru tot suportul oferit, sunt oameni cu inimă mare. Noul baston îmi oferă acum independența de care am nevoie. Chiar dacă nu pot să văd lumina zilei și obiectele care mă înconjoară, mă încălzește gândul că în Moldova nu sunt singură și există organizații care oferă astfel de suport.
Cum ați reușit să vă acomodați în Chișinău?
La centrul de cazare pentru refugiați în care locuiesc m-am acomodat foarte bine. Spre deosebire de Ucraina, din păcate, în Moldova nu se oferă nevăzătorilor refugiați asistență pentru ghidarea în timpul deplasării prin oraș, iar de una singură îmi vine destul de greu să mă descurc cu orientarea într-un loc necunoscut.
Ce planuri aveți în timp apropiat?
Îmi doresc foarte mult să merg la cursuri de engleză, iar ulterior să mă angajez în câmpul muncii. Totul este posibil dacă există dorință și pasiune.
Interviul a fost organizat de Asociația „MOTIVAȚIE” din Moldova în cadrul programului „Războiul din Ucraina: Răspuns și recuperare incluzivă la inițiativa organizațiilor persoanelor cu dizabilități (Faza 2)”. Programul are ca obiective: advocacy pentru un răspuns umanitar incluziv, răspunsul umanitar la criza refugiaților din Ucraina și acțiuni de suport pentru organizații ale persoanelor cu dizabilități și persoanele cu dizabilități.
Programul „Războiul din Ucraina: Răspuns și recuperare incluzivă la inițiativa organizațiilor persoanelor cu dizabilități (Faza 2)”, este implementat cu asistența financiară a partenerului de finanțare CBM și Fondului European al Dizabilități.