Publicații

Victoria: „Lumea din jur a rămas șocată că am născut un copil"

Victoria Bodean are 26 ani și este originară din or. Strășeni. Ea are o dizabilitate fizică de la naștere. Părinții au investit foarte mult în educația tinerei ca ea să capete o profesie și să ducă un mod de viață independent. În prezent, este o mămică fericită a unei fetițe de un an și o familie care o susține în toate.

Din cauza lipsei de accesibilitate la școală, Victoria a studiat acasă. Cu toate acestea, fiind susținută de părinți, tânăra a absolvit cu succes studiile la Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă" din capitală în calitate de psiho-pedagog.

Victoria, cum ai reușit să depășești obstacolele legate de accesibilitate?   

 „Când eram elevă, școala mea natală nu era deloc adaptată nevoilor mele,” povestește Victoria. „Nu exista rampă de acces, iar etajele cu multe trepte îmi îngreunau deplasarea. În timpul recreației, trebuia să urc rapid treptele pentru a ajunge la ore. La un moment dat, a trebuit să ne adresăm cu familia la Ministerul Educației ca să obținem dreptul de a continua studiile de acasă, deoarece atunci când am revenit în Moldova din Statele Unite, directorul mi-a înmânat certificatul de absolvire de 9 clase și a spus că la școală nu sunt condiții ca să termin 12 clase. Însă, eu aveam nevoie de atestatul de absolvire, deoarece planificam să-mi continui studiile la facultate. Au trecut de atunci mulți ani, dar, spre regret, situația în acea școală așa nu s-a schimbat spre bine din perspectiva accesibilității.

Experiența în Statele Unite și lecțiile învățate

„Prin programul FLEX, am studiat un an în Statele Unite, unde am locuit la o familie-gazdă. În școală, mă deplasam cu un scaun rulant electric și duceam un stil de viață independent. Ceea ce mi-a plăcut acolo în mod special este faptul că oamenii se uită la tine ca la om, nu ca la o persoană cu dizabilități. Farmaciile, magazinele, transportul public – toate sunt adaptate la necesitățile tale, iar rampele acolo nu sunt de bifă ca la noi în Moldova. După un an de aflare acolo, am și uitat că am dizabilitate. Colegii mei erau mereu prietenoși cu mine. Niciodată nu am simțit priviri lungi și ciudate la adresa mea.

Provocările din Moldova

„Când m-am întors acasă, trei luni nu am ieșit din casă din cauza disconfortului cauzat de privirile insistente ale trecătorilor,” mărturisește Victoria. „Din păcate, accesul fizic este foarte limitat și în prezent pentru persoanele cu mobilitate redusă, iar în transportul public trebuie să am pe cineva alături care să mă ajute. Niciodată nu am solicitat șoferilor să-mi deschidă rampa, pentru că lumea te privește lung, ca și cum ocup timpul altora, ceea ce nu este deloc plăcut.”

Care sunt alte provocări pentru persoanele cu dizabilități din Moldova?

„Cred că cea mai mare problemă este modul în care societatea percepe dizabilitatea,” explică Victoria. „Se presupune din start că o persoană cu dizabilități este inaptă, adică nu poate face treburi casnice, să gătească sau să aibă grijă de sine, iar dacă face aceste lucruri, trebuie să fie mereu ajutată de alte persoane. În plus, mulți cred că nu este capabilă să aibă grijă de familie sau copii. Dar adevărul este cu totul altul: există multe femei cu dizabilități care au întemeiat o familie și au dat naștere la copii sănătoși.”

De ce totuși atât de puține femei cu dizabilități întemeiază familii?

„Adesea, ele își impun singure limite, din cauza fricilor cultivate de stereotipurile sociale,” observă Victoria. „Societatea are în general anumite așteptări despre cum trebuie să fie o femeie și rolurile sale din societate, iar atunci când o persoană cu dizabilități încearcă să se înscrie în acest șablon, se confruntă cu priviri mirate și convingerea că nu va reuși. Acest lucru te poate descuraja și împiedica să-ți atingi potențialul în calitate de mamă. Este foarte important ca persoanele cu dizabilități să-și dezvolte abilități de viață independentă încă din copilărie, pentru a putea duce o viață decentă în ciuda provocărilor.”

Ca mamă și femeie cu dizabilități cu ce stereotipuri te-ai confruntat personal?

Lumea din jur a rămas șocată că am născut un copil. Alt aspect pe care l-am observat este certitudinea oamenilor că părinții mei au un rol decisiv în luarea deciziilor privind educația și creșterea copilului meu. Adevărul e că am noroc de părinți înțelegători, care îmi oferă autonomie din toate punctele de vedere. Ei au încredere în mine, știu că sunt activă și mă încurajează să-mi realizez visurile. M-am bucurat și de susținerea medicului care mi-a asistat nașterea fiicei, însă am auzit de cazuri mai puțin fericite din partea altor femei cu dizabilități.

Povestește-mi te rog despre suportul pe care l-ai avut în familie, atunci când ai hotărât să planifici o sarcină?

Din fericire, în copilărie nu am avut parte de hipertutelarea părinților. Din contra, ei au încercat la maxim să-mi dezvolte abilitățile de viață independentă. Astfel, atunci când le-am spus despre vestea că planific să am un copil, ei mi-au zis că vor fi alături de mine și mă vor susține în toate deciziile.

Cunosc despre faptul că unii părinți, care au copii cu dizabilități, se rușinează să apară cu ei în locuri publice. Spre marele meu noroc, nu avut parte de așa situații. Părinții mereu se mândresc de mine, povestindu-le tuturor vecinilor ce fată bravo au.

Mai am un frate și o soră cu o diferență de vârstă destul de mare de a mea. Cu ei la fel am avut o relație caldă. Sunt pentru mine ca niște părinți. Ei m-au tratat de mică ca pe un om obișnuit. Eram implicată în toate procesele din familie, inclusiv la strânsul fructelor și legumelor, la rupt burean etc.

Ce mesaj ai pentru femeile cu dizabilități care își doresc să devină mame?

Indiferent de ce vei auzi din partea societății, cel mai important este să faci ceea ce simți tu că este mai bine pentru tine. Să ai un copil în Moldova e o mare responsabilitate, dar și o provocare, în special dacă ești o femeie cu dizabilități. Însă, atât timp cât ai încurajarea și dragostea familiei tale, nu trebuie să-ți fie frică de nimic. Mergi înainte, îndeplinește-ți scopurile și nu te uita la gura lumii. Nu contează dacă ai sau nu o dizabilitate, orice femeie merită să devină mamă, dacă își dorește acest lucru și este gata să-și asume această responsabilitate.

Scopul proiectului „Toți diferiți, dar egali în drepturi" constă în promovarea drepturilor tinerilor cu dizabilități la servicii de sănătate sexuală și reproductivă. Proiectul s-a desfășurat în raioanele Căușeni, Fălești, Leova, Șoldănești și în municipiul Chișinău.

Acest proiect „Toți diferiți, dar egali în drepturi" a fost realizat cu sprijinul Guvernului Elveției. Conținutul acestuia nu reflectă neapărat punctul de vedere al donatorului.